Cine il opreste pe Putin?

Cine il opreste pe Putin?
Odata bulgarele revizionismului granitelor pornit, iata ca el se propaga rapid. Inca din seara referendumului din Crimeea, am vazut in reportaje TV rusi din estul Ucrainei pledand entuziast pentru organizarea unei consultari similare si in alte regiuni ale tarii.

Dupa nici 48 de ore, a venit randul Transnistriei. Era absolut previzibil, daca ne gandim la sursele si evolutia conflictului inghetat de acolo. Ma tem sa nu urmeze, intr-un interval mai lung sau mai scurt de timp, Gagauzia. Si nu vad ce ar putea impiedica repetarea scenariului din Crimeea.

Este evident ca Vladimir Putin urmareste refacerea a cat mai mult din fosta URSS in granitele Federatiei Ruse, este dispus sa joace extrem de dur, profitand din plin de slabiciunea celorlalti jucatori. Pentru ca replica Occidentului este nesemnificativa.

UE a impus sanctiuni individuale pentru 21 de persoane, trei comandanti militari rusi, premierul regiunii Crimeea, presedintele Comisiei pentru Comunitatea Statelor Independente din Duma de Stat si inalti oficiali din cele doua camere ale Parlamentului rus, care nu vor mai putea calatori in UE si carora le vor fi inghetate activele pe teritorul UE.

Washingtonul a anuntat la randul sau restictii de calatorie si blocarea conturilor pentru 11 oficiali rusi si ucraineni intre care doi consilieri ai lui Vladimir Putin, vicepremierul rus Dmitri Rogozin si fostul presedinte ucrainean, Viktor Ianukovici.

Sanctiunile sunt palide, usor ridicole chiar, in fata unei Rusii care parca da foc acestei parti din Europa, la granitele NATO si UE. Repatrierile de capital au fost extrem de febrile inainte de referendum, pentru ca toata lumea se astepta la o asemenea reactie. Dimitri Rogozin chiar a replicat ca nu are nimic pe teritoriul SUA, deci nu prea are ce sa-i fie blocat.

Observam apoi ca sanctiunile nu ating totusi nici liderii de varf de la Moscova, in frunte cu Vladimir Putin, ministrul rus al Apararii, ministru rus de Externe, dar nici vreun presedinte sau director al vreunei mari companii rusesti, precum Gazprom. E drept, lista americanilor e ceva mai severa decat a UE.

E cu mult prea putin pentru a intimida un lider precum Vladimir Putin. Singura cale cat de cat fezabila de a-l opri este sa-l ingenunchezi economic. Dar e greu sa o faci cat timp ti-ai legat interese economice importante de Rusia si cat timp ti-ai accentuat cu buna stiinta dependenta energetica de aceasta tara, refuzand orice proiect alternativ, precum Nabucco.

In aceste conditii, sigur ca o blocada impusa Rusiei ar avea costuri mari pentru tarile UE, dar mai mari ar fi cele ale Moscovei. Insa, deocamdata cel putin, liderii UE nu par dispusi sa isi asume aceste costuri, ale propriei indolente de pana acum, de fapt.

Par mai degraba paralizati in fata unui Putin in ofensiva, dezlantuit, desi practic se afla intr-o pozitie vulnerabila economic pe care insa nimeni nu este dispus sa o exploateze.

Deci primul obiectiv de dorit, fara de care viitorul e cu adevarat sumbru, ar fi iesirea liderilor occidentali din perplexitate si blocaj si adoptarea unor masuri cu adevarat eficiente impotriva Moscovei.

Ar fi de maxima importanta o accelerare a procesului de integrare a Republicii Moldova in UE. Acordul de asociere ar trebui semnat cat de repede cu putinta pentru ca Moldova sa intre sub umbrela protectoare comunitara.

Probabil ca multi se gandesc daca raspunsul corect nu ar fi unirea cu Romania. Nu cred. Dimpotiva, cred ca reluarea temei ar fi mai mult decat periculoasa in acest moment, pentru ca un nou proiect revizionist, de aceasta data in partea UE, nu ar face decat sa potenteze si sa dea apa la moara proiectelor lui Vladimir Putin.

Daca facem toti la fel, hai sa vedem cine face mai cu spor, nu-i asa? Si va fi foarte greu sa mai departajezi apoi cine face referendum de buna voie, democratic, cine o face sub presiunea armelor. Cuvantul de ordine va fi revizionism.

In ceea ce ne priveste, cred ca, teoretic si pragmatic, Romania ar putea avea si ceva de castigat din aceasta criza printr-o accentuare a rolului nostru strategic. Este si cazul Poloniei, al intregului flanc estic al UE si NATO, de altfel. Problema este ca spre deosebire de polonezi noi avem odiplomatie foarte slaba.

Partea guvernamentala, ma refer la premier si ministrul de Externe, pare lipsita de anvergura si chiar de o intelegere acceptabila a situatiei. Traian Basescu este un jucator cu mult mai experimentat si abil, insa cred ca temperamentul si calculele electorale ii strica mult din joc.

Proiectul unionist avansat la sfarsitul anului trecut se dovedeste iata din nou o mare eroare si avem acum si explicatia pentru care el a fost primit cu raceala de liderii occidentali.

Din pacate, asadar, cred ca nici Romania nu este cu nimic mai pregatita decat restul UE sa gestioneze aceasta criza, probabil cea mai grava de dupa incheierea Razboiului Rece.

Anunțuri
Etichetat cu:
Postat in Extern, Politic

Lasa un raspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Introdu adresa ta de e-mail pentru a urmari acest blog si de a primi notificari de mesaje noi prin e-mail.

Martie 2014
L M M M V S D
    Apr »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  
Cele mai bine evaluate
CATEGORII
STIRI RECENTE